Istoria lui Victor
Povestea de viață a unui băiețel pe nume Victoraș, este una
pe cît de obișnuită a cursului vieții fiecărui om, pe atît mai
puțin neobișnuită, născîndu-se un copil deosebit.... Se spune
că, copii își aleg părinții înainte de a se naște și odată ce am
fost aleși să fim părinții lui, dintotdeauna i-am oferim toată
grija și susținerea de care are nevoie pentru a fi fericit și
împlinit.
Apariția unui copil special schimbă mult viața de familie.... La
28 de săptămîni de sarcină, în urma unui control medical de
rutină, am aflat că voi naște un copil cu Sindrom Down posibil
și cu alte boli asociate- viciu cardiac. O veste teribilă pentru
un suflet de mamă care-și așteaptă primul copil... Totuși, era
deja o legătură foarte strînsă între mine și acel ”neastîmpărat
ghemușor” în burtică, și am hotărît că el trebuie să trăiască,
în pofida ”povețe” a unor medici care îmi sugerau întreruperea
sarcinii.
Conștientizarea faptului că vom avea un copil diferit de
ceilalți mi-a schimbat viziunile, valorile și mi-a revizuit
prioritățile și preocupările. Din păcate, după naștere s-a
adeverit și prezența viciului cardiac la Victoraș, astfel au
urmat un șir de provocări după două intervenții chirurgicale pe
cord, la 8 luni apoi la 2 ani și 6 luni, cu reabilitări
îndelungate... Această ”luptă” de supraviețuire a fost
victorioasă pentru Victoraș, astfel, am început o nouă etapă a
vieții: să ” cîștigăm” și șansa de a avea acces egal la
educație, să crească, să se dezvolte împreună cu semenii lui.
Victoraș a pășit pentru prima dată pragul grădiniței, la vîrsta
de 3 ani și 8 luni, dealtfel, grădiniță obișnuită unde am găsit
o atmosferă prietenoasă și susținere din partea corpului
didactic în procesul de incluziune și integrare în cazul
copiilor ce CES. Ca și părinți, am avut toată încrederea în
copil că el se va descurca, că el este capabil- un factor foarte
important în calea spre succes! Faptul că Victor are Sindromul
Down nu i-a împiedicat pe colegii săi să interacționeze cu el,
era acceptat și nu ignorat, acest fapt ne bucura extrem de mult.
Incluziunea educațională timpurie l-a ajutat să crească și să se
dezvolte, acumulînd deprinderi de viață și devenind mult mai
comunicativ.
Am urmat treapta următoare a procesului educațional, astfel
am mers în clasa I a I.P.L.T. ”Mihai Eminescu” din or. Anenii
Noi, unde am finisat clasele primare I- IV. În această
instituție, deasemenea, s-a încadrat cu brio, mergea la ore
împreună cu colegii lui, frecventa terapii în cadrul Serviciului
de Asistență Psihopedagogică Anenii Noi, paralel era
beneficiarul zilnic al diverselor terapii din cadrul Centrului
de Reabilitare pentru Copii din rl Anenii Noi. Datorită unor
circumstanțe de ordin familial, dar și a faptului că, se
complicase și programa școlară fiind într-o clasă numeroasă, era
tot mai dificil pentru un copil cu CES să țină pasul procesului
educațioal. Deaceea, pentru a urma treapta gimnazială am fost
admiși la o instituție de tip special Liceul Teoretic pentru
Copii cu Deficiențe de Vedere din or. Chișinău, unde concomitent
cu obiectele de studiu, beneficiem de terapiile specifice ,
totodată fiind încadrați în diverse cercuri artistice. În
prezent, Victoraș frecventeazp și cercul de ” Floristică” din
cadrul Centrului de Creație pentru Copii ”Floarea Soarelui”.
Viaţa copiilor cu Sindrom Down este influenţată de etichete și
stereotipuri, iar familia joacă un rol important în integrarea
lor. Este important ca ei să fie susținuți de familie, să aibă
acces la programe de intervenție timpurie, dar și la educația
incluzivă.
Dragostea este lecţia pe care copiii cu Sindromul Down o predau
lumii, fără să aştepte nimic în schimb, pentru că ei sunt
mesagerii EI.

