Istoria lui Veniamin
Povestea noastră frumoasa a început în anul 2003 când am
aflat ca sunt însărcinată cu al doilea copilaș.
Sarcina a decurs bine, fără complicații. În timpul sarcinii au
fost efectuate 3 ultrasonografii, unde medicii au confirmat ca
va fi un băiețel sănătos fără malformații.
Nașterea a decurs în termen.
La data de 6 martie 2004 într-o familie frumoasă și prietenoasa
sa născut un bebeluș mult așteptat.
Medicii erau cu semnul întrebării, totul a fost pe neașteptate
atât pentru ei cât și pentru familia mea.
Am recurs la analiza cariotipului.
Au urmat ore, zile pentru familia noastră pentru a afla diagnoza
precisă. Când medicul genetician ne-a confirmat diagnoza eram
nedumeriți nu de decizia medicului, dar de ceea ce ne va aștepta
în viitor. Cum să-l educam, lipsa de informații, încadrarea în
societate, în grădinițe, scoli.
Dar și rudele nu ne-au susținut, ne criticau dur și aveam
replici urate în adresa noastră.
Da, au fost multe neînțelegeri! Dece noi, dece familia noastră?
Dar, cu suportul familiei mele, soțului, fiicei mai mare,
surorii mele am depășit primii ani grei. Fiecare pas a lui
Veniamin, cuvânt, acțiune ne dădea încredere în ziua de mâine.
A fost și este un copilaș bolnăvicios și gingaș.
Primul centru care nea primit cu brațele deschise a fost centrul
Voinicel. Echipa profesională în acest domeniu ne-a primit cu
căldură și ne-a ajutat și învățat cum sa ne comportam în
societate, cum să-l pregătim pentru grădiniță, școală, cum sa
explicam celor din jur abordarea și acceptarea copiilor cu
Sindrom Down.
A venit și timpul pentru a face primii pași spre cunoștințe, iar
prima instituție a fost grădiniță 85 Bobocel. Ne-a fost greu sa
ne incadram în aceasta instituție, dar în calea noastră au
apărut oameni cu inima mare care ne-au oferit loc în grădiniță și
nu sau condus după stereotipuri.
Era o grădiniță obișnuită, copii l-au primit cu mare drag,
Veniamin se încadra la toate manifestările care erau în
grădiniță.
Atât noi cât și educatorii ne-am stăruit sa implementam în el
tot ce este mai bun.
Pentru a cunoaște în detaliat acest sindrom am mers la studii ca
logoped- psiho-pedagog unde am aflat multe lucruri noi și
răspuns la multe întrebări.
Iată că a venit perioada de școlarizare, cerând părere la care școală
sa meargă, am ajuns la DNA Povarazniuc unde ea ne sfătuiește sa
mergem la școală auxiliara nr 7. Ceea ce a fost o greșeală
enorma ce suporta consecințele pana în ziua de azi.
În aceasta școală am învățat 9 ani cu bune și cu rele. În școală
ia plăcut mult sa danseze, să facă aplicații din materie, să
coase cu biser. Gratie profesoarei care a găsit talentul și la
îndrumat în toți acești ani dezvoltarea motricitatii.
La lecția de educație tehnologica DNA Dina Lazăr a fost acea
profesoara care a descoperit în el talentul și a devenit cel mai
bun prieten a lui Veniamin.
Paralele după lecții mergeam la ocupație cu logoped contraplata,
unde DNA la învățat sa scrie, să citească, să calculeze.
După absolvirea scolii auxiliare nr 7, Veniamin se
înmatriculează la Centru de excelenta și industrie ușoară.
Aici el învață 2 ani, în care se simțea în atmosfera iubitoare.
Atât elevii cât și profesorii l-au ajutat sa nu se simtă diferit
de ceilalți. Graţia directoarei acestei instituții și
profesorilor care au fost foarte receptivi la educarea și
încadrarea lui Veniamin în societate. Aici el învață a coase, a
sta la mașină de cusut, a croi primele vestimentații, ceea ce ne
bucura pana în ziua de azi.
Absolvind studiile am început un drum lung spre încadrare în
serviciu. Mulți agenți economici ne-au refuzat sa fim încadrați
în câmpul muncii. Totuși în aceasta lume sau găsit oameni cu
inima mare unde ne-au primit la serviciu. Aceasta este fabrica
moldo-turceasca IGISU. Prima luna a fost de proba, apoi am
semnat un contract de angajare unde lucrează pana în ziua de azi.
Acolo angajații l-au acceptat fără probleme, el se duce cu mare
dispoziție la serviciu, mai ales când primește salariul simbolic.
În zilele de weekend, datorita suportului din partea DNA Ala
Burlaca împreună cu echipa Dacia frecventează diferite
evenimente și fotbalul pe care îl adora.
În alte zile de duminica frecventează biserică unde ajuta la
necesitate.
Veniamin ca persoana este un copil vesel, optimist, săritor la
nevoie, credibil, are o inima mare și crede în oameni buni.
Suntem mândri ca parcurgând acest drum în viata am reușit sa
înfruntam toate greutățile și am devenit puternici și
înțelegători.
Mulțumesc Domnului pentru tot și familiei mele pentru susținere!