MATVEI

Născut în anul 2013 (luna februarie)

Localitatea: or. Chișinău (sectorul Rîșcani)

Părinți: Andrei și Maria

Frați/surori: Sofia

Despre Matvei:

Merge la grădiniță alături de alți copii tipici. Vorbește și face șotii ca un copil obișnuit. Desenează, face calcule în engleză, aleargă, sare și uneori se supără.

Sesiune foto cu Tatiana Heghea:
Sesiune foto cu Victoria Vlas:
Sesiune foto cu Aurel Chirtoacă:

Din jurnalul mamei:

Sarcina mea a fost una neasteptată, neplanificată. Ea a decurs liniştit, aproape fără dureri, dar cu careva stranietăţi, cu nişte momente neobişnuite. Ca de exemplu, poziţia mea de somn: trezindu-mă dimineaţa, am observat că mâinile imi erau poziţionate după cap, corpul întors şi picioarele de- a lungul patului. O poziţie, aş zice eu, care redă relaxare, lipsă de îngrijorare şi anxietate. Motivul din care zic că e o poziţie stranie este că, şi până la sarcină şi după, dormeam exclusiv în poziţia fetală.

În fine, am ajuns în concediul de maternitate, îmi statea în faţă mult timp şi multe treburi, pe care mă gândeam că, cu siguranţă, voi reuşi să le fac. Dar Dumnezeu şi Matei au avut planuri total diferite şi pentru timpul, şi pentru treburi, şi pentru întreaga viaţă înainte.

Matei s-a născut un erou de 2400 g, 47 cm. Iată băieţelul meu multaşteptat! Iată fericirea mea micuţă! Ce-i drept, medicii se comportă straniu, nu spun nimic şi deseori se apropie de micuţ. Au adus şi geneticianul. Diagnoza sună ca o sentinţă: sindromul Down. Ne-au transferat deja în salonul de spital, examene medicale, icter, interzicerea de a alăpta la sân copilul, alimentarea prin sondă, ne bronzăm sub lampă, însă în minte aveam un singur gînd: " E o greşeală! Nu poate fi aşa ceva! Greşeală! Mai repede să ajung acasă! "

Credeam că sunt o fire ascultătoare şi îngăduitoare, însă, cum s-a adeverit, iarăşi era vorba de o eroare. Necătînd la interzicerea medicilor de a alăpta la sân şi, în pofida frazei aruncate, ca printe altele"Cât lapte mai ai şi tu acolo ? Cumpăraţi biberon dinamic. Baiatul e foarte firav la voi. ", eu am insistat la alăptarea la sân.

Peste o lună după naştere, însă, Matei acasă liniştit se hrănea cu lapte matern, zîmbea şi creştea. Curând, însă, am dat iar de spital, deja în legătură cu mine erau probleme. În timpul operaţiei de Cezariană, ceva din interior era "atins" şi trebuia să stau culcată sub picurători şi felurite preparate timp de 2 săptămâini. Toată această perioadă eu constant îmi storceam laptele, dând la o parte parerile "răivoitorilor", care îmi tot sfătuiau să să nu mă mai chinui, că copilul nu va mai dori să se întoarcă la alăptarea la sân. Însă Matei s-a întors! Şi încă cum s-a întors! Iarăşi toţi au dat greş. Eu înţelegeam că dacă, într-adevăr, şi este acest sindrom, atunci lăpticul matern în combinaţie cu străduinţele lui Matiuha, este ceea ce, cu adevarat, e important şi necesar.

Iată şi multaşteptatul rezultat al analizei la cariotip. Diagnoza s-a confirmat. Matei nu e un copil obişnuit. El e neobişnuit! Dar spre acest moment totul deja era clar, că, în orce caz, totul va fi bine. Noi suntem vii şi noi hotărâm cum să trăim : să plângem şi să suferim de la ceea ce nu poate fi sau să lucrăm şi să trăim bucurându-ne de ceea ce este.

În viaţa noastră sunt multe lucruri bune şi minunate şi cât de bine este că îl avem pe Matei. Este cu mult mai bine cu el, decât dacă el nu ar fi venit pe lume. Apropo, l-am alăptat pe Matei până la vâtsta de 1 an şi 8 luni. "Neascultarea" mea, intuiţia şi credinţa mea au dus la ceea că Matei pălăvrăgeşte, cântă, şmechereşte şi ne bucură cu realizările lui. Şi o saptămână în urmă am aflat că găurelele din inima lui Matei s-au tras şi nu mai este deja nevoie de operaţie. Iată asa o minune personală, deosebită, o minune a Domnului creşte la noi.